Se spune că timpul vindecă orice rană, orice durere. Nu este adevărat. Unele răni îți lasă cicatrici atât adânci și te marchează atât de mult încât niciodată nu vei mai putea fi la fel. Rămân acolo, pentru totdeauna și oricât ai vrea, nu poți să le vindeci, nimeni nu poate. Am crezut că o să te uit, dacă nu mai știu absolut nimic de tine, dacă o să încetez să îmi mai pese, însă nu a fost așa. Tot timpul în care eram singură, doar eu și gândurile mele, știi ce am făcut? M-am gândit la tine! Numai și numai la tine. De ce? Când pe tine nici măcar nu te-a interesat ce fac și cel mai important, dacă sunt bine. Pentru tine totul a fost doar o pierdere de timp, o aventură, o bătaie de joc. De ce și-ar dori cineva să își bată joc de sentimentele cuiva, nu pot să îmi imaginez. Există oare vreun trofeu pe care îl primești când stai să îți bați joc de cineva? Mă îndoiesc. Mereu m-am gândit cu ce am greșit fată de persoanele pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții? Ce am putut să fac atât de rău de am ajuns să fiu doar o distracție, să fiu întotdeauna pusă pe locul 2, să nu însemn nimic pentru ei? Și totuși de câte ori am fost rănită, nu am putut nici măcar pentru o secundă să urăsc pe cineva. Pur și simplu nu pot să țin dușmănie nici dacă aș vrea. De aceea, întotdeauna stau și îmi spun “Iartă și iubește”, pentru că astfel ai putea să pierzi toate persoanele la care ți. Și ce dacă te-a rănit? Poate nu a făcut-o intenționat.

Ține minte sentimentele rămân și atunci când o persoană te părăsește. Asta înseamnă să iubești cu adevărat pe cineva. Dacă îl iubești, îl eliberezi. Asta am făcut și eu, te-am eliberat. Și crede-mă, oricât de mult rău mi-ai face, tot la tine m-aș întoarce. Sincer, prefer să risc, decât să regret. Și cred că e mai bine să regreți ceva ce ai făcut decât ceva ce nu ai făcut și apoi să te întrebi “Oare ce s-ar fi întâmplat dacă?”. Acel “dacă” nu ar trebui să existe. Mereu am stat și mi-ai zis că deși nu ești lângă mine, măcar privim același cer. Acel cer care pare atăt de liniștit, însă nimeni nu știe ce se ascunde în spatele lui. Exact ca mine, par atât de liniștită însă nimeni nu știe ce se află cu adevărat în sufletul meu. Nimeni nu știe câte trăiri și emoții port. Nimeni nu știe, nici măcar tu, cât de mult îmi lipsești și câtă nevoie am de tine să fii aici lângă mine. Îmi e dor de tine, de momentele în care mă strângeai tare la pieptul tău și îmi spuneai că totul o să fie bine. Însă nu a fost. Tu ai plecat și eu am rămas singură, exact cum m-ai găsit. Singură iar și iar, într-o lume atât de mare. Credeam că singurătatea e frumoasă. Dar ea e frumoasă atunci când ești singur cu cineva.

1 comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: