De ce eu? De ce mă simt atât de rău? De ce sufăr? De ce?? Simt că nu mai pot. Efectiv nu mai reușesc să îmi revin. M-am pierdut. M-am pierdut atât de mult încât nu mai reușesc să găsesc calea de ieșire. Oare sunt prea urâtă? Prea rea? De nu vrea nimeni, dar absolut nimeni, să îmi ofere o șansă să mă cunoască. De fiecare dată când am încercat să cunosc pe cineva, să îmi doresc să petrec timp cu aceea persoană, să fiu lângă ea, toți au vrut doar un singur lucru de la mine. Au vrut doar o aventură. Nu îmi dau seama unde greșesc. De ce nimeni nu vrea să mă cunoască?

M-am săturat să tot afișez un zâmbet care spune “hei sunt bine”, când nu e deloc așa. Nu știu ce e mai rău: să am sentimente mult prea intense sau absența lor? Nu îmi dau seama dacă vreodată o să mai pot să am sentimente de iubire. Mi-am pierdut atât de rău încrederea în mine, încât îmi e greu să mai simt ceva. Îmi e frică că o să fiu rănită iar și iar, când singurul lucru pe care l-am vrut a fost să primesc o șansă ca cineva să mă cunoască și să mă lase să îi fiu alături.

Toate aceste gânduri ce-ți fac nopțile prea lungi. Mi-a luat mult prea mult timp să realizez că nu îți mai pasă. Dar hai să îți spun ceva dragul meu, tot ce mi-ai făcut mie ți se va întoarce ție. Când alegi să rupi sufletul cuiva în bucăți, ar fi bine să te pregătești pentru ce va urma să vină. Roata vieții se întoarce pentru fiecare dintre noi.

Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă. Am nevoie de cineva care să mă respecte. Am nevoie de omul ăla care să mă sprijine. Am nevoie de aceea persoană care nu mă critică, care știe să dezvolte o conversație cu mine, care dorește să îmi asculte poveștile pentru că vrea nu pentru că îl oblig eu. Am nevoie de aceea persoană care se folosește de fapte să îmi demonstreze că îi pasă, nu doar de cuvinte, pentru că de cele mai multe ori faptele demonstrează de ce cuvintele nu însemnă nimic. Am nevoie de omul acela care preferă să rezolvăm problemele împreună, nu de cel care se închide în el și își ascunde gândurile și părerile. Am nevoie de o persoană care vrea să învățam unul de la celălalt, să ne ajutăm și să fim acolo la nevoie. Am nevoie de ceva real.

Mi-a luat prea mult timp să realizez că nu îți pasă. Am fost prea oarbă. O să îmi fie dor de momentele alea grele în care tremuram de emoții când erai în fața mea, când te priveam și încercam să nu mă pierd. O să îmi fie dor de mine în momentul în care eram îndrăgostită de tine, chiar dacă am avut doar de suferit. O să îmi fie dor de simplul fapt că de acum înainte sentimentele mele față de tine sunt alungate din inima mea. O să îmi fie dor și atât.

Ce vezi?

Un suflet ce vrea iubire.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: