Să spui cuiva că-l iubești nu-i un lucru simplu. Nu-i ceva comun, nu-i ceva ce ești obligat să spui atunci când și celălalt o face. A plăcea, a te îndrăgosti, a iubi. Vezi? Sunt lucruri atât de diferite, dar prea mulți le confundă. Iubirea nu e că-ți place părul sau tricoul lui, sau că te topești după fizicul lui superb, că zâmbetul lui e minunat și nici măcar că vorbiți zilnic și vă înțelegeți de minune. Iubirea nu-i nici îndrăgosteala aia când simți numai fluturași în stomac și capul ți-e în nori. Te împiedici și îți învârți părul după deget, te gândești mult la el și îți place mult, te-ai îndrăgostit clar, dar nici asta nu-i iubire. E mai mult, mult mai mult. Iubirea e acceptare, răbdare, nopți nedormite de dor, zile în care nu faci altceva decât să te gândești la el, e atunci când el devine la fel de important ca și tine.

Exact, când ne naștem ne iubim părinții și pe Dumnezeu. Apoi creștem și învățam să ne iubim pe noi înșine. Începem școala și ne facem prieteni. Învățăm. Socializăm. Ne atașăm de oameni. Dar toată iubirea aia prietenească, toți acei bff de care ne “legăm pe viață” sunt doar o mică sau mare grămadă de oameni care ne înconjoară mai mult sau mai puțin timp. Ne petrecem timpul cu ei, ne înțeleg, îi înțelegem. Dar parcă nici asta nu-i iubirea aia de care vorbim toți. Apoi mai creștem puțin și găsim acea persoană. Sau cel puțin, așa credeam la început. Că e alesul. El ne spune că ne iubește, noi îi spunem la fel, firesc. Trec câteva luni si el a fost, căci nu mai este. Și te întrebi atunci…te iubea? Îl iubeai? Dacă te iubea nu te lăsa. Dacă îl iubeai nu-l lăsai. Asta e iubirea pe care copilul o vede în ochii mamei sau iubirea față de Cel de sus? Nu prea aș crede. E mult mai mult. Sunt cele mai frumoase cuvinte, nu le spune oricui. Un “te iubesc” e o invitație la veșnicie, nu o expresie ce completează romantismul, nu uita asta.

Cel mai frumos sentiment. Să te învălui în căldura sufletelor împletite. Să fiți doar voi 2 fără întreruperi. Mâinile se împreunează. Ochii vorbesc. Liniște peste tot, dar armonia generată de trupurile voastre suprapuse este suficient pentru voi. Vă priviți și trăiți aceleași stări. Totul este despre voi – aici, acum, împreună. Căldura voastră e suficientă pentru tot frigul din lumea asta. Așa e dragostea. Ai simțit? Ai simțit vreodată acest sentiment? Iubirea ne schimbă. Probabil știi deja asta. Ne provoacă la atât de multe lucruri și suntem capabili să facem orice pentru persoana iubită doar ca să îi vedem zâmbetul pe față. Dar de multe ori nu suntem conștienți de ce înseamnă “iubirea” în adevăratul sens al cuvântului și cu timpul ne pierdem. Ne pierdem pe noi, uităm cine suntem și ajungem să suferim și chiar să nu ne mai dorim să trăim. Iubirea ne îndeamnă la multe. Nici nu ai idee. Dar tu, tu trebuie să știi să o controlezi. Nu o lăsa pe ea să te controleze pe tine sau gândurile tale. Fii puternic, amintește-ți ce meriți și lasă iubirea adevărată să se facă simțită în viața ta.

Cu timpul, persoana pe care cândva ai iubit-o pleacă. Fără să știi că ziua aceea va veni. Pur și simplu pleacă. Și nu mai e nimic de făcut. Trebuie doar să accepți asta. Să nu te lași doborât de nimic și să realizezi că a fost doar o părticică mică din iubirea pe care o să o ai pentru persoana potrivită. Acum nu realizezi și crezi că totul se termină atunci când te despărți de cineva. Dar viața ta abia atunci începe cu adevărat. Ești doar cu un pas mai aproape de marea ta iubire. Toți pierdem oameni într-un moment sau altul al vieții. Pentru că oamenii sunt trecători, și nimeni nu stă cu noi toată viața. Toți trecem printr-un moment în care realizăm că nu mai avem pe nimeni, realizăm că suntem singuri.

Totul se termină. Oamenii pleacă. Dar știi ce? Viața merge înainte. Și în plus, dacă nu ar exista lucruri rele, cum ai putea să fii capabil/ă să le simți pe cele bune? Toată lumea își dorește fericire fără să simtă durere, dar știi cum se spune ”nu poți să ai parte de curcubeu fără puțină ploaie”. Lucrurile bune există, trebuie doar să crezi în ele. Riscă și pleacă mai departe. Eliberează-te de griji și de probleme și gânduri.. Creează amintiri și momente pe care nu o să poți să le uiți vreodată.


“Love is not an equation, it is not a contract, and it is not a happy ending. Love is the slate under the chalk, the ground that buildings rise, and the oxygen in the air. It is the place you come back to, no matter where you’re headed”. — Jodi Picoult⁠

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: